Date generale
Compozitor: Giuseppe Verdi
Libretist: Antonio Ghislanzoni
Bazată pe: un scenariu al egiptologului francez Auguste Mariette
Premiera mondială: 24 decembrie 1871, Opera Khedivală, Cairo
Număr de acte: 4
Durata: aproximativ 2 ore și 45 de minute
Limba: italiană
Personajele
Roluri principale:
- Aida — soprană — prințesă etiopiană ținută în sclavie la curtea Egiptului, îndrăgostită de Radamès
- Radamès — tenor — tânăr comandant al armatei egiptene, sfâșiat între iubire și datorie
- Amneris — mezzo-soprană — prințesa Egiptului, îndrăgostită de Radamès și rivala Aidei
- Amonasro — bariton — regele Etiopiei și tatăl Aidei, capturat de egipteni
Roluri secundare:
- Ramfis — bas — marele preot al Egiptului, vocea inflexibilă a legii divine
- Regele Egiptului — bas — faraonul, stăpânul absolut al destinelor
- Un mesager — tenor
- Vocea unei preotese — soprană
Sinopsis
Actul I — Memphis, Egiptul Antic
În palatele Memphisului, zvonurile despre un atac al armatei etiopiene pun în mișcare întreaga curte egipteană. Marele preot Ramfis îi destăinuie tânărului comandant Radamès că zeița Isis a ales deja conducătorul oștilor, iar Radamès speră cu ardoare că este el.
Radamès rămâne singur și cântă „Celeste Aida” (Cereasca Aida), una dintre cele mai celebre arii pentru tenor din lume, în care își imaginează cum întoarcerea sa victorioasă din luptă i-ar putea aduce cel mai prețios dar: mâna sclavei pe care o iubește în secret. Aida este o prințesă etiopiană capturată, dar nimeni de la curtea egipteană nu îi cunoaște adevărata identitate.
Sosește Amneris, fiica faraonului, și ea îndrăgostită de Radamès. Privind cu ce căldură îl urmăresc ochii Aidei pe Radamès, gelozia încolțește în inima ei. Își ascunde sentimentele cu demnitate regală, deocamdată.
Faraonul anunță că armatele etiopiene, conduse chiar de regele Amonasro, au invadat Egiptul. Radamès este proclamat comandant suprem. Toată curtea cântă entuziasmată: „Su! del Nilo al sacro lido” (Sus! Pe sacrul mal al Nilului). Aida se trezește cântând și ea cu toții, înainte de a-și da seama că strigă victoria împotriva propriei țări și a propriului tată. Rămasă singură, sfâșiată între iubire și loialitate față de patria ei, cântă „Ritorna vincitor!” (Întoarce-te învingător!), o arie de un dramatism interior copleșitor, în care fiecare cuvânt o întoarce împotriva ei însăși.
Actul II — Triumful și capcanele puterii
Tabloul 1 — Apartamentele Amnerissei
Amneris o cheamă pe Aida și, sub pretextul compasiunii, îi spune că Radamès a murit în luptă. Durerea spontană și neascunsă a Aidei îi dezvăluie Amnerissei tot ce voia să știe: cei doi se iubesc. Mândră și răzbunătoare, Amneris îi dezvăluie adevărul: Radamès trăiește. Și îi declară război deschis pentru inima lui.
Tabloul 2 — Marșul Triumfal
Radamès se întoarce victorios din luptă. Memphisul este în sărbătoare: cortegiul triumfal, elefanții, prizonierii etiopieni, dansatoarele, preoții, totul culminează cu celebrul „Gloria all’Egitto” (Glorie Egiptului) și Marșul Triumfal, cel mai spectaculos moment din întreaga operă, cel care a transformat Aida în spectacolul predilect al marilor arene în aer liber.
Printre prizonierii etiopieni, Aida îl recunoaște pe tatăl ei, Amonasro. Acesta îi face semn discret să nu îi dezvăluie identitatea și se prezintă drept un simplu ofițer. Radamès, ca recompensă pentru victoria sa, îi cere faraonului să îi elibereze pe prizonierii etiopieni. Faraonul acceptă parțial. Îi eliberează pe toți, cu excepția lui Amonasro și a Aidei, ținuți ca garanți. Și îi oferă lui Radamès cel mai mare dar posibil, mâna fiicei sale, Amneris.
Actul III — Pe malul Nilului, în noaptea dinaintea nunții
Aida așteaptă în noapte pe malul Nilului, cu inima sfâșiată – „O patria mia” (O, patria mea) – o arie melancolică și delicată, în care își plânge țara pierdută pe care nu o va mai vedea niciodată.
Amonasro apare. Cunoaște planul de luptă al egiptenilor și îi cere Aidei un singur lucru: să afle de la Radamès pe ce drum vor înainta trupele. Aida refuză cu oroare. Tatăl ei insistă, o acuză că și-a trădat neamul, o amenință cu blestemul morții, până când Aida cedează.
Radamès sosește. Cei doi îndrăgostiți plănuiesc să fugă împreună în Etiopia, iar Radamès, fără să gândească, îi dezvăluie Aidei drumul pe care vor înainta trupele. Amonasro iese din umbră, planul a reușit. În același moment apare Amneris, care a auzit totul. Amonasro încearcă să fugă, dar este prins și ucis. Radamès, paralizat de rușine, se predă de bunăvoie preoților.
Actul IV — Judecata și moartea
Tabloul 1 — Sala judecății
Amneris îl cheamă pe Radamès și îi propune salvarea, dar doar dacă o alege pe ea, dacă îi jură credință, poate fi iertat. Radamès refuză. O iubește pe Aida și preferă moartea. Amneris, zdrobită și furioasă, îl vede dus la judecată și ascultă în tăcere verdictul preoților, care îl condamnă să fie îngropat de viu sub templul lui Ptah. Îngrozită de consecințele propriei gelozii, Amneris îi blestemă pe preoți.
Tabloul 2 — Sub templul lui Ptah
Radamès este coborât în cripta sigilată. Dar nu este singur, Aida s-a ascuns acolo înainte ca piatra să fie închisă, hotărâtă să moară alături de el. Cei doi își iau rămas bun de la lume, cântând împreună „O terra, addio” (O, pământ, adio), un duet de o seninătate sfâșietoare, ca o rugăciune la granița dintre viață și moarte.
Deasupra, în templul lui Ptah, Amneris îngenunchează și se roagă în tăcere pentru sufletul lui Radamès. Muzica se stinge treptat, orchestra și corurile se îndepărtează, ca o respirație care încetează. Aida moare în brațele lui Radamès.
Arii celebre
- „Celeste Aida” — Radamès, Actul I — portretul luminos al iubirii secrete, una dintre cele mai așteptate arii pentru tenor din tot repertoriul operistic
- „Ritorna vincitor!” — Aida, Actul I — zbuciumul sfâșietor al unei femei prinse între iubire și loialitate față de patria ei
- „Gloria all’Egitto” și Marșul Triumfal — Actul II — cel mai spectaculos moment coral și orchestral din operă, un simbol al grandorii Egiptului antic
- „O patria mia” — Aida, Actul III — dorul melancolIc față de patria pierdută, de o frumusețe delicată și devastatoare
- „O terra, addio” — Aida și Radamès, Actul IV — duetul final al îndrăgostiților, o despărțire de lume cântată cu o seninătate de nedescris
Curiozități
Opera a fost comandată pentru inaugurarea Canalului Suez, dar Verdi a refuzat inițial.
Khedivul Egiptului i-a propus lui Verdi să compună o operă pentru inaugurarea Canalului Suez în 1869. Verdi a refuzat categoric, el nu scria opere la comandă. Doi ani mai târziu, când i-a fost trimis scenariul Aidei, a acceptat fascinat. Ironia sorții, premiera a avut loc abia în 1871, cu doi ani întârziere față de inaugurarea canalului, din cauza războiului franco-prusac care a blocat costumele și decorurile la Paris.
Verdi nu a asistat la premiera de la Cairo.
Deși opera a fost compusă special pentru Egipt și a avut premiera acolo în decembrie 1871, Verdi a refuzat să călătorească. Considera că un compozitor nu ar trebui să fie prezent la premieră, pentru că prezența lui îi intimidează pe cântăreți. A considerat premiera italiană de la La Scala din 1872 drept adevărata premieră, deoarece acolo a supravegheat personal fiecare detaliu.
Trompeta Aida a fost inventată special pentru această operă.
Verdi a cerut construirea unui instrument special: o trompetă dreaptă, lungă, cu un sunet îndepărtat și solemn, care să evoce grandoarea Egiptului antic. Astăzi, aceste trompete sunt cunoscute în toată lumea sub numele de „trompete Aida” și sunt folosite exclusiv pentru această operă.
Sophia Loren a jucat rolul Aidei, cu vocea altcuiva.
În filmul din 1953 bazat pe operă, Sophia Loren a interpretat-o vizual pe Aida, în timp ce vocea îi aparținea sopranei Renata Tebaldi, una dintre cele mai mari voci ale secolului XX. Loren avea 18 ani la filmări.
Aida a fost cântată de peste 1.100 de ori la Metropolitan Opera din New York
Din 1886 până astăzi, fără întrerupere, cu excepția celui de-Al Doilea Război Mondial, nicio altă operă nu a fost atât de constant prezentă pe scena Metropolitan Opera.
Elton John și Tim Rice au scris un musical bazat pe Aida.
În 1998, cei doi au creat musicalul „Aida”, folosind povestea operei lui Verdi, dar cu muzică originală. Producția a câștigat patru premii Tony și a rulat pe Broadway timp de patru ani.
Arena di Verona și ”Aida”, o iubire veche de peste 100 de ani.
Prima reprezentație a operei ”Aida” la Arena di Verona a avut loc în 1913, iar de atunci, opera lui Verdi a devenit simbolul acestui loc unic. Amfiteatrul roman, cu cele 15.000 de locuri ale sale, sub cerul liber, este cadrul perfect pentru grandoarea scenelor triumfale ale Aidei.
Unde o poți vedea
”Aida” este una dintre cele mai spectaculoase opere din lume și există un singur loc unde grandoarea ei poate fi trăită în toată splendoarea: sub cerul liber, într-un amfiteatru roman de 2.000 de ani.
👉 Aida la Arena di Verona – 30 iulie 2026, zbor și cazare
Marșul Triumfal, trompetele Aida, corurile și lumânările aprinse ale publicului, într-un amfiteatru roman sub cerul înstelat al Veronei. O experiență pe care nu o vei uita niciodată.
Descoperă mai multe
Ți-a plăcut ce ai citit? Explorează toate ghidurile noastre de city break cu operă și planifică-ți următoarea aventură culturală!