Date generale
Compozitor: Wolfgang Amadeus Mozart
Libretist: Lorenzo Da Ponte
Bazată pe: legenda lui Don Juan, inspirată din scrieri literare, muzicale și folclorice ale epocii
Premiera mondială: 29 octombrie 1787, Teatrul Estates, Praga
Număr de acte: 2
Durata: aproximativ 2 ore și 45 de minute
Limba: italiană
Personajele
Roluri principale:
- Don Giovanni — bariton — un nobil libertin fără scrupule, seducătorul care nu se oprește în fața nimănui și nu regretă nimic
- Leporello — bas — slujitorul credincios al lui Don Giovanni, complicele său involuntar, vocea conștiinței pe care stăpânul său nu o are
- Donna Anna — soprană — o nobilă al cărei tată a fost ucis de Don Giovanni, hotărâtă să îl pedepsească
- Don Ottavio — tenor — logodnicul Donnei Anna, loial și devotat, poate cel mai moral personaj din operă
- Donna Elvira — soprană — o femeie abandonată de Don Giovanni după trei zile de căsătorie, care îl urmărește prin toată Spania
Roluri secundare:
- Zerlina — soprană — o țărancă frumoasă și isteață, aproape sedusă de Don Giovanni chiar în ziua nunții ei
- Masetto — bas — logodnicul Zerlinei, gelos și neputincios în fața farmecului nobilului
- Comendatorul — bas — tatăl Donnei Anna, ucis de Don Giovanni în prima scenă a operei și întors din morți ca statuie pentru a-l pedepsi
Sinopsis
Actul I
Sevilla, o noapte și ziua următoare
Opera începe în miez de noapte, în fața unui palat din Sevilla. Leporello stă de pază în frig și se plânge: stăpânul lui este înăuntru cu o femeie, iar el este afară în întuneric. Don Giovanni iese în grabă, dar Donna Anna îl urmărește și încearcă să îi afle identitatea. Tatăl ei, Comendatorul, aude strigătele și iese cu sabia. Duelul este scurt. Comendatorul cade mort. Opera abia a început.
Donna Anna îl recunoaște pe asasin după voce. Îl caută pe Don Ottavio și îi cere să jure răzbunare. El jură fără ezitare și cântă „Dalla sua pace” (De pacea ei) – aria unui bărbat care și-a legat fericirea de fericirea femeii iubite. Cei doi pornesc în căutarea ucigașului.
Întâlniri pe drum
În aceeași dimineață, Don Giovanni și Leporello întâlnesc o femeie în doliu, care se dovedește a fi Donna Elvira, abandonată de Don Giovanni după doar trei zile de căsătorie și care îl urmărește prin toată Spania. Don Giovanni o recunoaște, se face nevăzut și o lasă pe seama lui Leporello, care îi explică cu o brutalitate comică de ce nu are nicio șansă: cântă celebra „Madamina, il catalogo è questo” (Doamnă, iată catalogul) – stăpânul lui a sedus 640 de femei în Italia, 231 în Germania, 100 în Franța, 91 în Turcia și în Spania deja 1003.
Puțin mai departe, Don Giovanni descoperă o petrecere de nuntă: Zerlina și Masetto tocmai urmează să se căsătorească. Zerlina îl fascinează imediat. Îl trimite pe Masetto cu servitorii și începe să o curteze cu „Là ci darem la mano” (Acolo îmi vei da mâna) – un duet de o seducție irezistibilă, în care Zerlina oscilează între dorință și rațiune. Donna Elvira apare la timp și o salvează.
Petrecerea și deznodământul primului act
Seara, Don Giovanni organizează o petrecere grandioasă la palatul său, invitând tot satul, inclusiv pe Zerlina și Masetto. Donna Anna, Donna Elvira și Don Ottavio apar mascați, hotărâți să îl demaște. În mijlocul petrecerii, Don Giovanni încearcă să o agreseze pe Zerlina, dar este prins de toți cei prezenți. Strigă că este nevinovat, creează haos și scapă cu greu. Primul act se încheie cu Don Giovanni în libertate și cu toată lumea pe urmele lui.
Actul II
Sevilla, aceeași noapte și dimineața următoare
Don Giovanni nu renunță. La scurt timp după petrecerea eșuată, îi propune lui Leporello un nou plan: cei doi își schimbă costumele. Deghizat în slujitor, Don Giovanni vrea să o curteze pe camerista Donnei Elvira. Deghizat în stăpân, Leporello va trebui să o țină ocupată pe Elvira.
Balconul Donnei Elvira
Donna Elvira apare pe balcon și cântă „Ah, taci, ingiusto core” (Taci, inimă nedreaptă) – lupta ei interioară dintre iubirea care nu a murit și rațiunea care îi spune că a fost abandonată. Don Giovanni, deghizat în Leporello, strigă din stradă că s-a pocăit și că o iubește din nou. Elvira îl crede și coboară, dar îl găsește pe Leporello deghizat în Don Giovanni. Don Giovanni fuge cu camerista. Elvira rămâne din nou păcălită, de data aceasta de slujitor.
Masetto și un grup de săteni îl caută pe Don Giovanni cu armele. Don Giovanni, tot deghizat în Leporello, îi trimite pe săteni în direcții diferite. Îl bate pe Masetto, rămas singur. Zerlina îl găsește pe Masetto rănit și îl îngrijește cu tandrețe – „Vedrai, carino” (Vei vedea, dragul meu), un moment de o simplitate și o căldură dezarmante.
Urmărirea lui Don Giovanni
Leporello, deghizat în Don Giovanni, este prins de Donna Anna, Donna Elvira și Don Ottavio, care cred că l-au capturat în sfârșit pe asasin. Leporello își dezvăluie identitatea și fuge. Don Ottavio, convins acum că Don Giovanni este ucigașul Comendatorului, hotărăște să alerteze autoritățile – și cântă „Il mio tesoro” (Comoara mea), o promisiune de răzbunare cântată cu atâta duioșie încât uiți pentru o clipă că vorbește despre pedeapsă. Una dintre marile arii de tenor din Mozart.
Donna Anna, sfâșiată de durere și de datoria față de memoria tatălui ei, îi cere lui Don Ottavio să mai aștepte nunta – cântă „Non mi dir” (Nu îmi spune), rugămintea nobilă a unei femei care suferă și care are nevoie de timp.
Cimitirul și invitația fatală
Don Giovanni și Leporello ajung în cimitirul unde se află mormântul și statuia Comendatorului. Don Giovanni râde și povestește ultima aventură. O voce gravă îl avertizează să nu mai râdă lângă morminte. Leporello înghețat de frică îi arată stăpânului inscripția pe piedestal: „Mă răzbun pe ucigașul meu nemernic.”
Don Giovanni, sfidător și amuzat, îi ordonă lui Leporello să îl invite pe Comendator la cină. Leporello tremură și se bâlbâie, dar transmite invitația. Statuia încuviințează cu capul. Don Giovanni nu clipește.
Cina și pedepsirea
La palatul său, Don Giovanni mănâncă și bea cu nonșalanță, în timp ce orchestra cântă arii din operele la modă ale epocii – inclusiv, cu umor, din ”Nunta lui Figaro” a lui Mozart însuși. Leporello recunoaște melodia și comentează în șoaptă. Don Giovanni râde.
Donna Elvira face o ultimă încercare disperată – intră în sala de mese și îl imploră să se pocăiască, să se salveze. Don Giovanni o refuză cu același zâmbet cu care a refuzat tot ce l-ar fi putut opri vreodată.
Statuia Comendatorului intră. Camera îngheață. Comendatorul îi cere lui Don Giovanni să îi dea mâna, semn că acceptă să se pocăiască. Don Giovanni îi dă mâna. O strângere rece ca gheața îl cuprinde. Comendatorul îi cere de trei ori să se pocăiască. Don Giovanni refuză de trei ori: ferm, fără teamă și fără regrete. Flăcările îl înghit. Don Giovanni dispare în infern.
Morala
Cei rămași în viață se adună și concluzionează – Donna Anna, Donna Elvira, Don Ottavio, Zerlina și Masetto cântă împreună morala operei: „Acesta este sfârșitul celui care face rău — moartea răufăcătorilor reflectă întotdeauna viața lor.” Fiecare își anunță planurile: Donna Anna și Don Ottavio se vor căsători după un an de doliu, Zerlina și Masetto se întorc acasă, Donna Elvira se retrage într-o mânăstire, Leporello pleacă să își găsească un stăpân mai bun.
Arii celebre
- „Notte e giorno faticar” — Leporello, Actul I — plângerile amuzante ale slujitorului obosit, în deschiderea operei
- „Madamina, il catalogo è questo” (Aria catalogului) — Leporello, Actul I — lista femeilor seduse de Don Giovanni, una dintre cele mai amuzante și mai virtuoze arii de bas din întreaga operă clasică
- „Là ci darem la mano” — Don Giovanni și Zerlina, Actul I — duetul de seducție, de o grație și o eleganță mozartiană de nedescris
- „Dalla sua pace” — Don Ottavio, Actul I — aria devotamentului total față de femeia iubită, de o frumusețe lirică pură
- „Batti, batti, o bel Masetto” — Zerlina, Actul I — Zerlina îl îmbunează pe Masetto cu o candoare și un umor irezistibile
- „Finch’han dal vino” (Aria șampaniei) — Don Giovanni, Actul I — energia dezlănțuită a seducătorului în cel mai bun moment al său, una dintre cele mai dificile și mai spectaculoase arii de bariton
- „Vedrai, carino” — Zerlina, Actul II — tandrețea simplă și sinceră a unei fete care iubește cu adevărat
- „Non mi dir” — Donna Anna, Actul II — rugămintea nobilă a unei femei care suferă și care cere timp
- „Il mio tesoro” — Don Ottavio, Actul II — una dintre cele mai frumoase arii de tenor din Mozart, promisiunea de răzbunare îmbrăcată în muzică pură
Curiozități:
Mozart a scris uvertura în noaptea dinaintea premierei.
Premiera fusese programată inițial pe 15 octombrie 1787, dar a fost amânată pentru 29 octombrie pentru că Mozart nu terminase partitura. Chiar și așa, uvertura a fost scrisă în noaptea dinaintea spectacolului, soția lui Mozart – Constanze – ținându-l treaz și spunându-i povești. Partitura a fost copiată febril de copişti în ziua premierei, iar spectacolul a trebuit să înceapă cu 45 de minute întârziere pentru că nu toți muzicienii aveau încă partiturile. Uvertura nu a putut fi exersată înainte de spectacol. Orchestra a cântat-o pentru prima dată chiar în seara premierei.
Casanova era în sală la premieră și sugerează ar fi putut scrie o parte din libret.
Giacomo Casanova, celebrul aventurier venețian, prototipul real al seducătorului fără scrupule, era prieten apropiat cu libretistul Da Ponte și se afla la Praga în octombrie 1787. A asistat la premieră.
După moartea lui Casanova, în hârtiile sale au fost găsite fragmente scrise de mâna lui din actul al doilea al libretului lui Don Giovanni, sugerând că ar fi putut contribui la scrierea operei despre un personaj care semăna izbitor cu el însuși.
”Don Giovanni” este prima operă din istorie care folosește trombonul.
Mozart a introdus trombonul în orchestră pentru scena finală cu statuia Comendatorului – un timbru grav și solemn, asociat în tradiția muzicală cu moartea și cu lumea de dincolo. Alegerea a fost deliberată și a rămas în istoria muzicii ca un moment de inovație sonoră.
Lorenzo Da Ponte – libretistul – a scris trei capodopere pentru Mozart în același timp.
Da Ponte lucra simultan la libretele pentru ”Nunta lui Figaro”, ”Don Giovanni” și ”Così fan tutte” – trei dintre cele mai mari opere din istoria muzicii, toate scrise pentru Mozart, în câțiva ani. A mărturisit că lucra zi și noapte, susținut de cafea, tutun și o tânără vecină care îl inspira. Ulterior, Da Ponte a emigrat în America și a devenit primul profesor de literatură italiană la Universitatea Columbia din New York.
”Don Giovanni” este comedie sau tragedie? Nimeni nu a căzut de acord vreodată.
Da Ponte a numit-o „dramma giocoso” – o dramă veselă. Mozart a numit-o în jurnalul său personal „opera buffa”. Publicul a râs. Criticii au filozofat. Personajul principal este pedepsit la final, dar moare fără să se pocăiască și fără să regrete nimic, ceea ce îl face mai fascinant decât orice erou virtuos. Această ambiguitate morală fundamentală a fascinat filozofi, scriitori și compozitori timp de două secole, de la Kierkegaard la E.T.A. Hoffmann.
Mozart a citat din propria operă la cina lui Don Giovanni.
În scena cinei din actul al doilea, orchestra cântă arii din opere populare ale epocii, inclusiv din „Nunta lui Figaro” a lui Mozart însuși. Leporello o recunoaște și comentează – un moment de umor autobiografic pe care publicul din Praga, familiarizat cu Figaro, l-a primit cu hohote de râs.
Titlul complet al operei este „Don Giovanni, sau Răufăcătorul pedepsit”.
Titlul scurt pe care îl cunoaște toată lumea este doar jumătate din poveste – subtitlul „Il dissoluto punito” subliniază că opera este, la nivel moral, o poveste despre consecințele răului. Don Giovanni este pedepsit, dar pedeapsa vine de la o statuie supranaturală, nu de la oameni. Nimeni dintre cei vii nu reușește să îl oprească.
”Don Giovanni” este considerată de mulți muzicologi cea mai mare operă scrisă vreodată.
Nu cea mai frumoasă, nu cea mai emoționantă, ci cea mai completă din punct de vedere dramatic și muzical. Combină comedia și tragedia, realismul și supranaturalul, personaje profunde psihologic și muzică de o perfecțiune tehnică uluitoare. Beethoven, Brahms și Wagner au declarat-o cu toții drept capodopera absolută a genului.
Unde o poți vedea
”Don Giovanni” este una dintre cele mai reprezentate opere din lume, o poți găsi pe marile scene europene în fiecare stagiune.
Dacă vrei să o trăiești pe una dintre cele mai vechi și mai respectate scene de operă din lume, Hamburg îți oferă o seară de neuitat. Mozart pe scena Staatsoper Hamburg, într-un oraș care știe să te surprindă:
👉 Don Giovanni Hamburg – septembrie 2026 + zbor și cazare Don Giovanni pe una dintre cele mai vechi scene de operă din lume, într-un oraș care are mult mai multe de oferit decât te-ai aștepta.
Descoperă mai multe
Ți-a plăcut ce ai citit? Explorează toate ghidurile noastre de city break cu operă și planifică-ți următoarea aventură culturală!