Date generale
Compozitor: Giuseppe Verdi
Libretist: Temistocle Solera
Bazată pe: texte din Vechiul Testament și piesa „Nabuchodonosor” de Auguste Anicet-Bourgeois și Francis Cornu
Premiera mondială: 9 martie 1842, Teatro alla Scala, Milano
Număr de acte: 4
Durata: aproximativ 2 ore și 30 de minute
Limba: italiană
Personajele
Roluri principale:
- Nabucco — bariton — regele Babilonului, un cuceritor orgolios și sfidător față de zei, care va plăti scump pentru aroganța sa
- Abigaille — soprană dramatică — presupusa fiică mai mare a lui Nabucco, este de fapt fiica unei sclave, însetată de putere și răzbunare
- Zaccaria — bas — marele preot al evreilor, vocea credinței și a speranței poporului său
- Fenena — mezzo-soprană — fiica adevărată a lui Nabucco, îndrăgostită de Ismaele și convertită la credința ebraică
- Ismaele — tenor — nepotul regelui Ierusalimului, îndrăgostit de Fenena
Roluri secundare:
- Marele Preot al lui Baal — bas — complicele lui Abigaille în complotul pentru putere
- Abdallo — tenor — slujitorul credincios al lui Nabucco
- Anna — soprană — sora lui Zaccaria
Sinopsis
Actul I — Ierusalim — Templul lui Solomon
Ierusalimul este în pragul căderii. Armatele babiloniene conduse de regele Nabucco se apropie de cetate, iar poporul evreu caută refugiu în Templul lui Solomon, rugându-se pentru salvare. Marele preot Zaccaria încearcă să le insufle curaj și spune mulțimii că deține un ostatec prețios: pe Fenena, fiica lui Nabucco.
Fenena este lăsată în paza lui Ismaele, nepotul regelui Ierusalimului. Rămași singuri, cei doi își amintesc cu emoție cum s-au îndrăgostit. Ismaele fusese ambasador la Babilon. Fiind aruncat în închisoare, Fenena l-a ajutat să evadeze. Dragostea lor s-a născut în umbra temniței.
Abigaille, presupusa soră mai mare a Fenenei, intră în templu deghizată, cu soldații babilonieni. Și ea îl iubește pe Ismaele și îi propune un târg: dacă o iubește pe ea, îi va salva pe evrei. Ismaele refuză. Abigaille jură răzbunare.
Nabucco însuși intră în templu cu oastea sa, un act de sfidare față de Dumnezeu, căci templul era considerat inviolabil. Zaccaria îl amenință că o va ucide pe Fenena dacă nu se retrage. Nabucco ezită o clipă. Dar Ismaele, sfâșiat de dragostea pentru Fenena, îi smulge pumnalul lui Zaccaria și o eliberează. Gestul lui stârnește furia evreilor, considerând că i-a trădat. Nabucco ordonă distrugerea templului.
Actul II — Babilon — Palatul Regal
Tabloul 1 — Apartamentele lui Abigaille
Abigaille a descoperit un document care îi dezvăluie adevărul despre originea ei: nu este fiica lui Nabucco, ci fiica unei sclave. Înfuriată și rănită, este și mai hotărâtă să cucerească puterea. Marele preot al religiei babiloniene, slujitorul zeului Baal, care urăște ideea că Fenena, convertită la credința ebraică, ar putea conduce Babilonul, vine la Abigaille cu un plan: vor răspândi zvonul că Nabucco a murit în luptă și o vor proclama pe ea regină. Fenena, acum convertită la credința ebraică, a eliberat robii evrei. Abigaille vede ocazia perfectă de a pune mâna pe tron.
Tabloul 2 — Sala Tronului
Fenena poartă coroana în absența tatălui ei. Abigaille intră și îi cere coroana. Confruntarea este întreruptă de apariția neașteptată a lui Nabucco, zvonul morții sale fusese fals. Nabucco ia coroana și, orbit de orgoliu, face gestul care îl va distruge: se proclamă nu doar rege, ci Dumnezeu unic și suprem. Un trăsnet îl lovește pe loc. Nabucco cade, cuprins de nebunie. Abigaille ridică coroana de jos și și-o pune pe cap.
Actul III — Babilon — Grădinile Suspendate și Malurile Eufratului
Tabloul 1 — Grădinile Suspendate
Abigaille conduce Babilonul cu mână de fier. Nabucco, zdrobit și înnebunit, îmbrăcat în zdrențe, reușește să se strecoare printre cei care asigură paza și o înfruntă. Abigaille îl manipulează cu abilitate. Îl convinge, sub pretextul că nu este sănătos la minte, să semneze un decret de condamnare la moarte a tuturor evreilor, inclusiv a Fenenei. Când Nabucco realizează ce a semnat, îi cere înapoi documentul care îi dovedea lui Abigaille originea de sclavă. Ea îl scoate și îl rupe în fața lui. Nabucco este aruncat în închisoare.
Tabloul 2 — Malurile Eufratului
Robii evrei muncesc pe malul Eufratului, departe de patria lor pierdută. Dorul îi copleșește. Și în această suferință colectivă răsună cel mai celebru moment al operei: „Va, pensiero, sull’ali dorate” (Zboară, gând, pe aripi de aur), corul robilor evrei, un imn al dorului de libertate și de patrie, de o frumusețe sfâșietoare și de o putere emoțională care a traversat două secole fără să-și piardă valoarea.
Actul IV — Babilon — Idolul Frânt
Nabucco, singur în celula sa, se trezește din nebunia care îl cuprinsese. Aude mulțimea strigând. Fenena este dusă la execuție. Cuprins de disperare, se roagă pentru prima dată în viața lui, nu zeilor Babilonului, ci Dumnezeului evreilor. Promite că va reconstrui templul distrus și că va adopta credința lui Israel dacă Dumnezeu îi va salva fiica.
Rugăciunea îi este ascultată, iar nebunia se ridică de pe el ca un văl. Nabucco se ridică, strânge în jurul său soldații credincioși și aleargă spre grădinile unde Fenena urmează să fie executată. Ordonă distrugerea statuii zeului babilonian Baal și, înainte ca cineva să se atingă de ea, statuia se prăbușește singură la pământ și se sfarmă în bucăți. Este semnul divin că Dumnezeul evreilor a triumfat.
Abigaille, înfrântă, a luat deja otravă. Moare cerând iertare Fenenei și rugând Dumnezeul evreilor să o primească. Nabucco îi eliberează pe evrei și declară că va servi de acum înainte Dumnezeului lui Israel. Zaccaria îl proclamă slujitorul lui Dumnezeu și rege al regilor.
Arii celebre
- „Gli arredi festivi” — Cor, Actul I — rugăciunea colectivă a evreilor în fața primejdiei, de o forță și o solemnitate copleșitoare
- „Anch’io dischiuso un giorno… Salgo già del trono aurato” — Abigaille, Actul II — dubla arie a lui Abigaille, una dintre cele mai dificile și mai intense arii de soprană din tot repertoriul operei clasice
- „Va, pensiero, sull’ali dorate” — Cor, Actul III — corul robilor evrei, cel mai celebru moment al operei și unul dintre cele mai cunoscute coruri din întreaga lume a muzicii clasice
- „Tu sul labbro de’ veggenti” — Zaccaria, Actul II — rugăciunea marelui preot, acompaniată de șase violoncele solo, de o frumusețe gravă și sobră
- „Dio di Giuda” — Nabucco, Actul IV — rugăciunea regelui căzut care descoperă credința, o arie de o intensitate și o umilință dramatică profunde
Curiozități
”Nabucco” l-a salvat pe Verdi de la retragerea din muzică.
Înainte de ”Nabucco”, Verdi traversase cei mai negri ani ai vieții sale. În decurs de doi ani îi muriseră ambii copii și soția, iar a doua sa operă fusese un eșec răsunător. Jurase că nu va mai compune niciodată. Directorul La Scala, Bartolomeo Merelli, i-a pus forțat libretul ”Nabucco” în buzunar. Verdi l-a deschis acasă și a citit primul vers – „Va, pensiero”. Nu a mai putut să se oprească. Verdi însuși a spus mai târziu: „Aceasta este opera cu care începe cu adevărat cariera mea artistică.”
„Va, pensiero” a devenit imnul neoficial al Italiei.
Publicul de la premieră a izbucnit în entuziasm la auzul corului robilor evrei și imediat gândurile italienilor s-au îndreptat spre propria eliberare, recunoscând în evreii înrobiți simbolul Italiei subjugate de ocupanții habsburgici, visând la unificarea țării. „Va, pensiero” a devenit strigătul de luptă al Risorgimento-ului italian. La înmormântarea lui Verdi, mulțimile de pe stradă au intonat spontan „Va, pensiero”, iar când sicriul a fost mutat la locul de veci, Arturo Toscanini a dirijat un cor de 820 de cântăreți în fața unei mulțimi estimate la 300.000 de oameni.
Mitul lui „Va, pensiero” este mai complicat decât se crede.
Deși legenda spune că publicul de la premieră a cerut bis pentru „Va, pensiero”, cercetătorii au descoperit că bisul a fost cerut de fapt pentru imnul „Immenso Jehova” din actul al IV-lea. Importanța lui „Va, pensiero” ca simbol național a crescut treptat în deceniile următoare, dar povestea a prins rădăcini atât de adânci încât nimeni nu mai îndrăznește să o conteste.
Rolul lui Abigaille este considerat aproape imposibil de cântat.
Abigaille cere o voce care să combine profunzimea și forța dramatică a unei soprane dramatice cu agilitatea și acrobațiile vocale ale unei soprane de coloratură, un registru coborând până la note de contralto și urcând până la note de soprană lejeră, totul în aceeași arie. Se spune că pentru a monta ”Nabucco” ai nevoie de trei sau patru soprane diferite reunite într-una singură.
Prima Abigaille a fost viitoarea soție a lui Verdi.
Giuseppina Strepponi, care a cântat rolul lui Abigaille la premiera din 1842, a devenit ulterior soția lui Verdi. Cei doi s-au căsătorit în 1859 și au rămas împreună până la sfârșitul vieții. Giuseppina Strepponi traversa o perioadă dificilă din punct de vedere vocal când a interpretat rolul Abigaillei la premieră. Succesul operei a fost atât de zdrobitor încât acest detaliu a trecut neobservat.
Otto Nicolai a refuzat libretul și a regretat toată viața.
Libretul ”Nabucco” fusese oferit mai întâi compozitorului Otto Nicolai, care l-a respins cu dispreț, descriind povestea drept „crudă și brutală”. Succesul colosal al operei lui Verdi l-a urmărit pe Nicolai ca o umbră pentru tot restul carierei sale.
”Nabucco” este opera care a consacrat baritonul ca voce eroică.
Înainte de ”Nabucco”, rolurile principale din operă aparțineau aproape exclusiv tenorilor. Verdi a schimbat regulile jocului. A scris pentru bariton un rol de o complexitate și o profunzime psihologică fără precedent, deschizând calea pentru toți marii baritoni verdieni care aveau să urmeze: Rigoletto, Germont, Iago, Falstaff.
Arena di Verona și ”Nabucco” – o relație specială.
”Nabucco” este reprezentată în mod regulat la Arena di Verona. Grandoarea corurilor, scenele de masă și puterea dramatică a operei găsesc în amfiteatrul roman cadrul ideal. Când miile de voci ale corului intonează „Va, pensiero” sub cerul liber al Veronei, efectul este pur și simplu de neegalat.
Unde o poți vedea
”Nabucco” este una dintre operele care cer un spațiu pe măsura grandorii lor. Și puține locuri din lume se ridică la înălțimea acestei cerințe ca Arena di Verona.
👉 Nabucco la Arena di Verona – iulie 2026 + zbor și cazare
Mii de voci cântând „Va, pensiero” sub cerul liber al Veronei, într-un amfiteatru roman de 2.000 de ani reprezintă unul dintre cele mai copleșitoare momente pe care le poate oferi lumea operei.
Descoperă mai multe
Ți-a plăcut ce ai citit? Explorează toate ghidurile noastre de city break cu operă și planifică-ți următoarea aventură culturală!